Nu sunt nici blogger și nici coach, am o profesie diferită de aceste activități, din care îmi câștig existența. Sunt, însă, un om care a experimentat colaborarea cu companiile în diverse etape (semnificative) ale vieții, în multiple moduri (angajat sau client), timp de 18 ani și care a ajuns la concluzia că sunt multe aspecte care merită îndreptate. Așa cum sunt, însă, și multe aspecte pozitive, care merită continuate și apreciate. Ne propunem să fim echilibrați dar este posibil să insistăm pe prezentarea acelor aspecte care necesită îndreptare, cu speranța că aspectele pozitive își vor continua existența (și fără a ne propune minimizarea lor).

Scopul acestui demers îl constituie un viitor mai bun pentru fiecare dintre noi și pentru copiii noștri.

Ceea ce scriem fiecare dintre noi în aceste articole constituie, desigur, o experiență personală. Unică. Desigur, subiectivă. Fiecare dintre noi poate descrie doar ceea ce a simțit, ceea ce nu înseamnă adevărul absolut, ci adevărul nostru, așa cum a fost trăit. Adevărul fiecăruia dintre noi este singurul relevant pentru el însuși; împărtășirea lui, aici, ne poate aduce, însă, tuturor: confort, liniște, acceptare și curajul de a continua sau, după caz, de a ne schimba.

Scriem pentru acei oameni pentru care adevărurile noastre pot coincide într-o anumită măsură. Pentru cei pentru care nu coincid, suntem bucuroși că au avut parcursuri profesionale line. Îi invit și pe ei să ne cunoască poveștile. Nu suntem toți la fel și nu căutăm aprobare aici, și nici dezaprobare. În mod cert nu intenționăm să calomniem pe nimeni, de aceea articolele nu vor conține date de identificare persoane sau locații, atunci când sensul poate fi considerat peiorativ. Adevărată este povestea! Nu se acceptă ficțiuni.

Misiunea Companiei Viitorului este de a contribui la un ideal, ca lumea de business să devină un loc mai bun, în care valorile și principiile corecte să guverneze.

Noi, toți cei care scriem aici (și sunt sigură că nu numai noi), simțim că e ceva nesănătos în mediul de business. Mulți oameni care fac rău altora tocmai pentru că ei cu ei nu sunt bine. Sigur, varianta ideală este ca fiecare dintre noi să fie bine cu el. Dar asta este utopic, știu, chiar și pentru un ideal atât de înalt precum misiunea descrisă, sintetic, mai sus.

Astfel că mă gândesc la un proces. Aspectele observate de noi ar putea constitui baza unor ședințe de board în care liderii, cu suportul HR-ului, se pot întreba (autentic) – e ceva pentru organizația noastră de văzut aici? Putem face organizația noastră un loc mai bun? Sunt sigură că marea majoritate a liderilor își doresc să conducă organizații sănătoase, doar că, de multe ori, informațiile nu ajung la ei în forma directă, ci în cea prelucrată, sau conexiunea cu problemele reale se pierde, din două considerente. Pe de o parte, angajații nu au curaj să spună deschis ce gândesc și, uneori, nici liderii să confrunte această realitate, în forma ei pură. E mereu mai simplu să ne traducem realitatea în forma percepției acceptabile fiecăruia, nu-i așa?

Ar fi de analizat (și lista nu este exhaustivă):

• De ce atât de mulți dintre noi au povești apăsătoare despre locul de muncă și din ce în ce mai mulți aleg chiar să iasă din sistem, fără a avea o alternativă concretă, dorința de a ieși fiind mai mare?
• Cum s-a ajuns aici? Cum se manifestă?
• Cum putem re-aduce conceptul de echitate (“fairness”) în mediul de business?
• Cum putem crește performanța sau măcar cum o putem menține în timp ce și noi suntem bine cu noi înșine?
• Cum putem crește transparența mediului de lucru și sentimentul de apartenență / belonging al fiecărui om și față de cine ar trebui să se manifeste el?
• Cum putem crește determinarea de a face lucrurile corect? De a alege corect, chiar și atunci când știm că acea alegere ne dezavantajează; de fapt, mai ales atunci…
• Importanța educației – ce înseamnă “ai carte, ai parte” și cât contează ea, de fapt, în mediul de business actual?
• Cum putem seta un sistem de indicatori de performanță care chiar să funcționeze, nu (doar) să streseze angajații? În beneficiul cui ar trebui să funcționeze, de fapt, indicatorii și a cui performanță trebuie să o măsoare? Sunt performanțele organizației și ale individului aceleași?
• Importanța valorilor: avem nevoie de repere în interiorul nostru, ca de niște stâlpi de susținere. Cine definește acele valori și câtă libertate de aport propriu îi revine, de fapt, fiecărui individ în această privință?

Blogul este structurat astfel:

#Povesti de la birou – articole care urmăresc, subiectiv, povestea trăită precum și lecțiile desprinse de protagonistul ei. Este importantă povestea, pentru că putem avea situația în care lecția desprinsă să fie diferită pentru fiecare.

#De prin lume adunate – articole care urmăresc, obiectiv, studii și analize relevante pentru misiunea descrisă mai sus, precum și sfaturi pentru a acționa în lumea de business oferite de manageri care au ales să fie altfel.

Dacă vrei să îți scrii povestea, sunt aici să ți-o public. Dacă preferi să mi-o povestești și să ți-o scriu eu, pot face și asta. Și dacă vrei să rămâi anonim, respect asta. Crede-mă, scrisul e terapeutic, te va ajuta in primul rând pe tine. Gândește-te că, prin împărtășirea experienței proprii, poți ajuta alți oameni să își rescrie povestea lor, fie prin conștientizarea unor aspecte, fie prin îndreptarea unor “hibe” din corporații.

De ce? Pentru o viață mai fericită.

Contributori