Numele meu este Diana și lucrez în prezent într-un boutique de consultanță și audit, antreprenoriat român. Fac parte din această echipă de aproximativ un an și jumătate după ce am ales să plec anul trecut dintr-o multinațională în care aveam rol de expert și rol de management.
Sunt o persoană fidelă mie și persoanelor pe care le investesc cu ceva (încredere, putere, autoritate, în funcție de etapa de maturizare profesională și emoțională).
Astfel am petrecut aproximativ 14 ani în care am învățat, am construit, am admirat și am cunoscut o diversitate de persoane și profiluri umane sau de companii. Am fost mereu motivată de a mă autodepăși, de a ajuta și de a nu rămâne pasivă sau de a rezolva. Adrenalina creează dependență.
Sunt sigură că aș mai fi putut continua încă 14 ani pentru că ceea ce cunosc pot să anticipez și astfel mă pot pregăti, iar ceea ce nu cunosc pot să negociez și știu să rezolv într-un mediu cunoscut.
Când, totuși, mi-am permis să văd că mediul nu este de fapt permeabil și că schimbările semnificative au fost de-a lungul anilor adaptare unilaterală, m-am întrebat dacă viața poate fi trăită cu mai mult tact, mai multă așezare emoțională și dacă divide et impera este într-adevăr singura manieră.
Evident că până de curând m-a măcinat de ce nu mi-am pus această întrebare mai devreme de 14 ani. Cum trecutul nu îl pot schimba, această simplă acceptare recentă mă ajută să mă concentrez pe următorii cel puțin 14 ani ai mei, ai carierei mele, ai familiei mele.
Îmi lipsesc colegi, proiecte complexe și probleme aparent imposibile pe care doar eu le rezolvam.
Însă know-how-ul este al meu, relațiile de colegialitate și/sau de prietenie nu s-au rupt, ci din contră, s-au accentuat din momentul plecării, iar dincolo de ușa trecutului am găsit spre surprinderea mea probleme aparent imposibile, dar și la fel de multe soluții puse în practică.
Traseul meu profesional arată că transformarea vine din reflecție, din acțiuni calculate și nu în mod constant din spontaneitate (pe care nu o exclud absolut). Compania în care mă aflu acum ar putea beneficia imens de pe urma perspectivei mele dacă o combin cu strategii de leadership care pun angajații în centrul atenției, și apoi business-ul în sine.
Ca atare, dacă aș da timpul înapoi, aș alege aceeași companie, cu aceeași colegi (inclusiv cei care au plecat înaintea mea), dar cu o nouă abordare a leadership-ului:
- Transformați oamenii în mentori și apoi promovați-i ca manageri. Investiți în programe de leadership care să învețe managerii viitori cum să fie manageri, cum să fie mentori, și să susțină dezvoltarea echipei.
- Promovați autenticitatea: Liderii trebuie să fie modele de autenticitate, să recunoască vulnerabilitățile și să creeze spațiu pentru dialog deschis.
- Eliminați silozurile: Multinaționalele sunt adesea fragmentate în funcție de departamente sau regiuni, uneori chiar și în cadrul aceleeași echipe. Încurajați colaborarea prin inițiative interfuncționale, proiecte comune și întâlniri regulate între echipe diverse.
- Evaluați și recompensați realmente colaborarea fără susținerea competiției în același timp: Schimbați sistemele de evaluare a performanței pentru a include indicatori de colaborare. Astfel, angajații nu vor simți că trebuie să concureze între ei, ci că trebuie să colaboreze pentru a reuși împreună.
Autor: Diana X
Numele meu este Diana și lucrez în prezent într-un boutique de consultanță și audit, antreprenoriat român. Fac parte din această echipă de aproximativ un an și jumătate după ce am ales să plec anul trecut dintr-o multinațională în care aveam rol de expert și rol de management. Sunt o persoană fidelă mie și persoanelor pe care le investesc cu ceva (încredere, putere, autoritate, în funcție de etapa de maturizare profesională și emoțională). Astfel am petrecut aproximativ 14 ani în care am învățat, am construit, am admirat și am cunoscut o diversitate de persoane și profiluri umane sau de companii. Am fost mereu motivată de a mă autodepăși, de a ajuta și de a nu rămâne pasivă sau de a rezolva. Adrenalina creează dependență. Sunt sigură că aș mai fi putut continua încă 14 ani pentru că ceea ce cunosc pot să anticipez și astfel mă pot pregăti, iar ceea ce nu cunosc pot să negociez și știu să rezolv într-un mediu cunoscut. Când, totuși, mi-am permis să văd că mediul nu este de fapt permeabil și că schimbările semnificative au fost de-a lungul anilor adaptare unilaterală, m-am întrebat dacă viața poate fi trăită cu mai mult tact, mai multă așezare emoțională și dacă divide et impera este într-adevăr singura manieră.
Distribuie acest articol